Noutăți

Activitatea bancară

Până prin anul 1920 sătenii din comuna Vidra (Streinii Dobreni) în vederea satisfacerii unor nevoi din domeniul agriculturii (cumpărare de terenuri și animale, construcții de noi locuinţe etc.) apelau mai mult la persoane fizice cu mari posibilități materiale.
Satisfacerea acestor nevoi era condiţionată de plata unor dobânzi mari iar înapoierea sumelor trebuia făcută la timp așa cum prevedea poliţa. Negustorii și arendaşii practicau camăta. Lipsa băncilor populare îi aruncă pe oameni în braţele cămătarilor.
Odată cu făurirea României Mari, cămătaria este din ce în ce mai redusă. Iau fiinţă la sate Băncile Populare. O asemenea bancă a luat fiinţa și la Vidra în perioada dintre cele 2 războaie mondiale.
O parte din săteni depuneau bani la băncile din Bucureşti pe termene lungi. Unele dintre ele au dat faliment și oamenii nu și-au mai putut ridica economiile.

Odata cu Legea Conversiunii, unii datornici au refuzat să mai returneze împrumuturile. Este adevărat că împrumuturile nu constituiau un fenomen de masă. În anul 1968 când Vidra a devenit unul dintre raionele Regiunii Bucureşti a apărut Banca Raională (unde toate unitățile productive și comerciale depuneau banii). S-au putut efectua și plăţi ale salariaţilor pe baza cecurilor emise de diferite instituții. Banca avea un număr de 16 salariaţi. Director era Vasiloiu Ştefan.
După desfiinţarea raionului Vidra, s-a desfiinţat și Banca Raională. Unii dintre salariaţi au fost transferați la Giurgiu la o altă bancă care finanţa și unele institutii din fostul raion. Vidra își pierdea din însemnătate. Acum aparţinea raionului Giurgiu.
În acest timp ia fiinţă Banca Agricolă, unde pentru obţinerea unor împrumuturi conforme cu statutul, trebuia să depună și o sumă drept parte socială, la acordarea unui nou împrumut.
Banca Agricolă era o denumire uzuală dar denumirea adecvată era Cooperativa de Credit Agricol.

Cooperativa de credit agricol

A luat fiinţă în anul 1957 după cum arată procesul verbal de constituire. La acea dată din conducere făceau parte: Tudor A. Ion, Geanta Iancu (contabil), Geanta Doftan, Păun Marin, Orbescu Angliei, Jilaveanu Marin, Chirii Constantin, Stroescu Dumitru și alţii.
După înfiinţare, la început se acordă împrumuturi ţărănimii și din comuna Berceni și Copăceni.
Fondul social iniţial era modest: 5600 lei, cu un număr de 102 membrii. Treptat însă fondul social s-a mărit. Nu a avut local propriu după cum nu a avut nici Bancă Raională Vidra.
Acorda împrumuturi atât în scopuri productive cât și în scopuri neproductive.
La 1.01.1986, se acordau împrumuturi în scopuri productive până la plafonul maxim de 35.000 lei, rambursabile în 48 de luni. Pentru sumele solicitate în scopuri neproductive, plafonul maxim era de 20.000 lei în raport cu capitalul vărsat. Rambursarea era eșalonată pe 30 de luni.

Se acordau împrumuturi pe bază de cereri tip și în urma aprobării comitetului de conducere. Se ţinea Adunarea Generală în fiecare an: raportul de activitate, bugetul, raportul comisiei de cenzori constituiau ordinea de zi.

În anul 1978, Cooperativa avea un fond propriu de 248.000 lei iar în anul 1985 era de 4.872.938 lei. Numărul de membri la 13 decembrie 1965 era de 1684 iar în 1978 de 3631 membri.
În anul 1965 se acordă împrumuturi în valoare de 300.000 lei.
În anul 1970 se acordă împrumuturi în valoare de 821.000 lei.
În anul 1975 se acordă împrumuturi în valoare de 1.745.000 lei.
În anul 1976 se acordă împrumuturi în valoare de 1.962.000 lei.
În anul 1977 se acordă împrumuturi în valoare de 2.218.000 lei.
În anul 1980 se acordă împrumuturi în valoare de 3.525.800 lei.
În anul 1985 se acordă împrumuturi în valoare de 5.557.000 lei.

Operaţiile sunt efectuate de David C.Ion (contabil) și de Geanta I. Marian (casier).
În 1998, Cooperativa Agricolă de Credit Agricol continuă să funcţioneze. Ea este condusă de Pârvu Elena.

În 1993, ia ființă Bankoop, o filială a centralei Bankoop din Bucureşti. Are local propriu care face corp comun cu clădirea fostului magazin Supercoop. A făcut operaţiuni de credit, depozite și operaţiuni bancare. Dobânzile acordate au variat între 30 % și 100%.
Împrumuturile se acordă vidrenilor și sătenilor din localitățile învecinate până la plafonul de 30.000.000 lei și peste (cu aprobarea organelor superioare). Împrumutul acordat este condiţionat de o stare materială care să acopere suma acordată drept împrumut.
A avut 3 cadre cu pregătire superioară și încă 5 cu pregătire medie. Din cei 5, 4 îndeplinesc funcţia de operatori la ghişeu, calculator, casier și inspector de credit. La început au fost 15 salariaţi.
Contabili au fost: Vasiloiu Niculina și apoi Radu Ioana. Directori au fost: Lungii Dumitru, apoi Vasiloiu Niculina și în cele din urmă Vasiloiu Mircea.
Din martie 1998, Bankoop își încetează activitatea deoarece fuzionează cu Bankoop Popești-Leordeni.
Cât timp a existat această unitate bancară în comună, profitul a fost de ambele părți.

Până în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, transporturile către capitală și cele interjudețene se făceau mai mult cu căruţele trase de cai și rareori de boi.
Transporturile auto și pe calea ferată erau o raritate. În jurul anului 1890 când a fost redată pentru transportul pe C.F.R. gara Vidra, apare primul mijloc de transport rapid și ieftin atât de necesar vidrenilor cât și pentru cei din localitățile cele mai apropiate.
Abia după primul război mondial autobuzele particulare pentru transportul călătorilor din localitate.
Autocamioanele sunt însă inexistente. Chiar și deplasarea pe biciclete era destul de redusă deoarece bicicletele se importau și costau scump.
Între cele 2 războaie mondiale a luat fiinţă o linie particulară de autobuze având ca patron pe Ene Dumitru care lua călători pe distanța București-Jilava-Sintești-Vidra-Dobreni, Varaști și Valea Dragului. Tot în această perioadă apar și autoturismele particulare.
Primii proprietari sunt: Georgescu Vasile, Gheorghe Burlea, Teodorescu Iulian (inginer), Sima Marin (ofițer), Florea Dumitrescu (morar) și Luigi Mazetti (fabricant de conserve).
După al doilea război mondial numărul autobuzelor a sporit. Acum exista 3 trasee de călători:
1) București-Filaret-Vidra-Colibași-Gostinari-Prundu
2) București-Filaret-Berceni-Colibași-Gostinari
3) București-Berceni- Vidra-Valea Dragului-Hotare-Oltenița.
Pentru transportul mărfurilor (cu precădere legume) ia ființă Autobaza Vidra nr. 2 (coloana Vidra), care a aparţinut când de Bolintin Vale, când de Bucureşti Filaret, când de Militari (1960).
Coloana era deservită de 39 de șoferi – șeful coloanei era Bughici Nicolae, iar impegat Stanciu Rodica. Existau și 5 cadre tehnice: Marcu Gheorghe, Petre IIie, Stretnic Ion, Drăgan Ion și Necula Gheorghe. În 1989, coloana nu mai exista.
O a doua coloană aparţinea de I.J.T.L. – Giurgiu, compusă numai din furgo-taximetre care își aveau sediul la Crețești. Dispunea de 14 furgo-taximetre deservite de cei 14 şoferi și de 2 mecanici. Deservea solicitanţii numai pe raza judeţului Giurgiu (1980). Nu avea un sediu adecvat propriu. Folosea localul fostei primarii din Crețești iar mai apoi pe cel al fostei școli de 4 ani din Satul Nou (Sbircea).
La 1.01.1986 şeful coloanei era Cernicenco Mircea din comuna Vidra. În anul 1998 coloana nu mai exista, fiind desființată odată cu trecerea comunei Vidra la la Sectorul Agricol Ilfov (județul Ilfov astăzi).
În anul 1998 ne găsim în fața unei gări moderne construită cu câțiva ani în urmă ale cărei operaţiuni sunt automatizate. Preţul călătoriei
s-a scumpit de mai multe ori după 1989 și odată cu aceasta a scăzut și numărul călătorilor din localitate, care în 1998 prefera călătoriile cu autobuzele (cu orar zilnic) din jumătate de oră, duminică la 2 ore.
Cele 2 linii de autobuze, 419 și 473 au plecarea din capitală, Maşina 419 de la complexul Big Bucureşti iar 473 de la Progresu (capătul tramvaielor 7-12-17).

•     Maşina 419 are traseul București-Berceni-Vidra și retur.
•     Maşina 473 are traseul București-Jilava- Sintești-Crețești și retur.

Ambele au punctul terminus la biserica din comuna Vidra. Sunt și mulţi abonaţi.
Lângă gara nouă din Vidra există și o clădire mai veche care a făcut parte din vechea stație dotată cu aparat Morse. Acum în 1998 este folosită (după amenajări) că locuinţa pentru şeful stației, pentru birou sală de mesagerie și post de poliție.
Gara are în dotare un grup electrogen folosit în cazuri de întreruperi ale curentului electric.
Dispune de rampe de încărcare-descărcare, bascula de cântărire a mărfurilor până la greutatea de 100 t. Are 3 linii de cale ferată care se contopesc într-una singură la intrare spre Giurgiu și la ieşirea spre Bucureşti.
La sud-est dispune de 2-3 linii secundare pentru garare la rampă. Semnalizarea se face automat ca și convorbirile. Are un canton de cale ferată cu barieră acționată la comandă (spre Giurgiu). Celelalte 2 bariere și cantoane existente până în 1960 au fost demolate.
În 1986 capacitatea de lucru a crescut cu 0,6% privind baza materială.
Se remarcă preluarea de trafic, sporirea vitezei trenurilor și prevenirea cazurilor de accidente.
Planul de încărcare pe 1986 a fost depăşit cu 1665 t. Secţia de întreținere a căii ferate a făcut ample lucrări în 1976 pe o distanță de 23,5 km. Pe aceeaşi distanță s-au făcut lucrări de amenajare radicale în anul 1990.
Se efectuează periodic reparaţii la peste 2,5 km linie. În imediata apropiere, în partea opusă, există districtul de întreținere C.F.R. Vidra, care are ca șef pe Ticu Ion.
Între 1990-1998 ca șef al stației este Pavel Ion. Până în anul 1989 s-au perindat ca impegați Stancu Gheorghe (din Vidra), Lica Gheorghe, Bacuioni Valeriu, Ticamela Viorel.
În sectorul „mișcare” apar multe fluctuații de personal din diverse motive. Din rândul foştilor șefi de gară amintim pe I.Niculescu, Gramaticescu Constantin, N. Stere, Alexandru Savinescu și Pop Victor.
Între anii 1987-1990 s-au semnalat spargeri la vagoanele de marfă. A fost întărită securitatea transporturilor și s-a înființat și un post de poliție al gării. După 1990 nu au mai apărut asemenea cazuri.
Comuna Vidra mai dispune de o haltă la satul Sintești. Gara Vidra are importanța și răspunderea ei deosebită. Este situată pe o rută internaţională cu legături spre Ungaria, Germania, Cehoslovacia, Polonia și Rusia (spre vest, nord, nord-est) și cu Bulgaria și Turcia (spre sud și sud-est).
Pe aici circulă trenuri de marfă, de persoane (personale) și trenuri internaţionale rapide fără oprire.

Telecomunicații (Oficiul P.T.T.R.)

Sarcina serviciului de posta, pina la apariţia telefonului si telegrafului, pina la mijloacele moderne de deplasare si comunicare cadea in seama diligentelor poştale, cu trasuri trase de cai, de unde a ramas de la batrinii noştri si aprecierea distantei mai mari ” cale de o posta”(20-25 km.). Dupa aceasta distanta se schimbau caii.
Posta moderna dateaza de pe la începutul secolului XX. De atunci si pina in prezent a cunoscut o permanenta modernizare, atit in modul de organizare cit si prin dotarea cu aparatura de tip nou, cu personal calificat si in raport cu noile cerinţe. Vechiul sistem al poştei deservea comunele de pe ruta Domnesti-Hotarele care impunea 2-3 schimburi de cai. Astăzi a devenit rapida si operativa. In 1998 se deplasează maşina poştei care preda Oficiul postai din localitate corespondenta, presa si mandatele poştale iar la întoarcere preia corespondenta care trebuie sa ajunga la destinatari.
Din anul 1973 are un local propriu si face corp comun cu o alta institutie de ordin economic:C.E.C.
Valoarea clădirii s-a ridicat, dupa terminarea construcţiei la suma de 700.000. lei. Pina in 1973 a funcţionai numai in case particulare. Oficiul P. T. T. avea activitate mai redusa.
Este organizat pe armatoarele servicii: telefoane, telegraf, serviciul postal(presa, mandate, corespondenta, pensii, coletarie etc.) , are casierie, ghişee de prezentare pentru scrisori, mandate, telegrame si serviciul de intretinere a telefoanelor si a liniilor telefonice.
La 1.01.1987 in sectorul de intretinere lucrau un număr de 27 salariaţi fata de 16 in 1965 si de 32 in 1968.
Serviciul tehnic are 6 salariaţi cu pregătire medie in 1985.

Intre anii 1952-1976 a existat si centrul de radioficare, la inceput independent dar mai apoi subordonat Oficiului P. T. T.R. În 1998, este desfiinţat.
Din rândul foştilor diriginți de poștă, amintim pe Ivan Dumitru, Florian Nicolae, Negrusa Dumitru, Stralucica Ion și Chitic Viorica.
La 10.04.1998, diriginte este Dumitrașcu Ion. Oficiul P.T.T.R. mai face astăzi și alte servicii: acordă asistență plătind ajutoarele celor îndreptățiti, eliberează cupoanele acordate de stat (subvenții) agricultorilor pe baza actelor de proprietate (cupon la hectar).