Trimite unui prieten

Satul Crețești

Exportă PDF - Satul Crețești Tipăreşte pagina - Satul Crețești Trimite unui prieten - Satul Crețești

Se spune ca denumirea satului Crețești a fost alta. Localitatea ar mai fi purtat și numele de Sabareni. Denumirea ar fi fost legată de așezarea pe malul râului Sabar. Vatra satului era alta decât aceea de astăzi. Ea nu se află pe malul stâng al Sabarului ci pe malul drept, pe lunca dintre "Gârla Veche" și pădurea ce se numește "Bartoneasa". (Oprea Petre - învățător).
Învățătorul Stroescu Dumitru și mai târziu profesorul Tircajon au confirmat că dincolo de Sabar (pe malul drept) au descoperit în pământ o icoană și obiecte de ceramică nu prea veche care au dus la concluzia că satul exista înainte de anul 1800 e.n.
"Bătrânul Dumitru Golosany care în anul 1936, avea vârsta de 96 de ani declara că satul Sabareni a fost înființat de oameni care au venit din Oltenia și de pe malurile Dunări, după "ciuma lui Caragea".

 

Alți săteni au declarat că localitatea ar fi purtat și o altă denumire, aceea de "Cenușari" (Oprea Petre).
Din lipsa unor documente care să ateste pentru prima oară existența acestui sat, din lipsa unor documente bisericești (de la vechea biserică demolată nu s-a păstrat nici un document și nici de la arhiva județului Ilfov), așa că singurele posibilități au rămas investigațiile în rândul celor mai bătrâni și unele elemente de arhivă mai noi deduse de la satul Vidra, din arhiva acestuia.
lată ce mai declară bătrânii satului:
"Pe la anul 1840, datorită împuținării populației băștinașe secerată de ciumă și lovită de puternice inundații, atât ale Sabarului cât și ale Argeșului, oamenii au părăsit și s-au refugiat pe malul stâng, ceva mai departe, pe o terasă, unde au construit noi locuințe, care au format satul de astăzi".

 

Primul care s-ar fi mutat ar fi fost un cioban, pe nume Crețu, cu o familie numeroasă și cu oi multe. Rudele acestuia ar fi construit în jur noi locuințe. Locuitorii rămași pe vechea așezare, i-ar fi numit pe cei de sus "crețeșteni". Nu după mult timp și ceilalți locuitori s-au mutat în jurul crețeștenilor, satul fiind de acum denumit atât de ei cât și de vecini: CREȚEȘTI.
Unele obiceiuri tradiționale cum sunt colindele de Crăciun, nu au loc în același timp ca în satele vecine, deși se găsesc la mică distanță (Vidra, Crețești, Colibași). Crețeștenii colindă seara, de când s-a înserat și până la orele 23-24, spre deosebire de vecini care colindă de la orele 1-2 și până se face de ziuă (7-8 dimineața).

 

Unii dintre bătrâni mai afirmă că satul ar fi luat ființă și mai inainte, cam după anul 1600.
Această afirmație este lipsită de sprijin documentar și este greu fde crezut, că ar fi luat ființă mai înainte decât satul Dobreni, pe care îl considerăm cel mai vechi în zonă.
Din arhiva fostei primării Crețești (destul de săracă), s-ar putea devansa anul 1864 (aplicarea reformei lui Cuza) ca localitate existentă dar din cauza altor documente anterioare acestei date confirmarea se pune sub un mare semn de întrebare. Ceea ce putem spune precis este că această localitate, împreună cu satul Sintești a făcut parte din plasa Sabarul, până în anul 1908, când reședința plășii s-a mutat la Domnești iar din anul 1925 la Vidra.

 

Din anul 1897 și până în anul 1930, comuna Crețești, este formată din satele Sbircea (Satul Nou, Crețești și Sintești).
În anul 1930 conform "Legii administrativ-teritoriale", comuna Crețești a făcut parte din comuna de centru Vidra, cu satele Crețești, Sbircea și Sintești.
Din anul 1931, satele Crețești și Sintești au fost regrupate din nou sub vechea denumire de Crețești-Sintești cu o singură administrație fără să mai depindă de comuna Vidra. În anul 1932, satele Crețești și Sintești sunt din nou despărțite, fiind declarate comune cu administrație proprie.

 

Primăria Crețești are local din 1869 iar un altul dupa 1925. Datele de stare civilă încep cu anul 1860.

În anul 1950, odată cu noua organizare administrativ-teritorială, pe criterii comuniste, primăria devine "Sfat Popular", organ al puterii de stat.
După 6 iunie 1968, comunele Crețești și Sintești dispar ca localități cu administrație proprie făcând o singură comună împreună cu Vidra, unde va funcționa după criteriul centralizării comuniste un singur "Comitet Provizoriu", apoi "Sfat Popular", iar mai apoi "Consiliu local"(popular).
Daca la început, în timpul regimului comunist au existat conduceri separate în administrație, în cadrul agriculturii, al comerțului, al școlilor și așezămintelor culturale, după 1968 și până în 1980 centralismul își va arăta neajunsurile lui. Fostele comune Crețești și Sintești sunt neglijate în rezolvarea problemelor specifice cu care se confruntau acestea, atenția fiind concentrată asupra comunei de reședință, Vidra, mai ales că reședința de plasă era din 1968 și reședința de raion.

Aici au fost polarizate instituții de partid, de securitate, cooperatiste, bancare, de securitate și miliția, tribunalul, baroul de avocați etc.
Un alt eșec a fost separarea Cooperativelor Agricole de Producție (CA.P.-urile). Separarea s-a făcut după dispute destul de oase al căror motiv l-a constituit eșecurile din producție, posturile și aria terenului agricol. Școlile vor avea directori și director coordonator de la centru.

 

Spre deosebire de Vidra, satul Crețești avea totuși ceva reprezentativ și anume: biserica și monumentul eroilor. În afară de localul vechi de școală, școli noi pentru învățământul de 7-8 clase atât la Crețești cât și la Sintești și Vidra. Se construiesc sedii proprii pentru P. T. T.R., magazine universale de tip cooperatist, cămine culturale, posturi de miliție, localul S.M.A. (Agromecurile), baza de recepție, Inteprinderea de valorificare a laptelui, centrul de valorificare a plantelor (PLAFAR) și cel de colectare a pieilor și deșeurilor (D.C.A).


Pe monumentul din fața bisericii Crețești au fost dăltuite numele celor 94 de eroi căzuți în luptele de independență (1877-1878) și de întregire a nemului (1916-19I8) dar fără separări distincte.
Lipsa registrelor de stare civilă (a arhivei în general) atât de la fosta primărie, cât și de la biserică au constituit o barieră în calea cercetărilor aproape de netrecut. 

Pe una din fețele monumentului este dăltuit următorul text:
"Eroilor de la 1877 și celor căzuți în războiul pentru întregirea neamului ai satelor Crețești-Sbircea-1916-1918. Ridicat de Drăghici Marcu, preotul Radu Petre și prefectul județului, Aurel Solacolul (1935-1938)".
Monumentul a fost construit între anii 1910-1916 și renovat în 1932 de către Ion Oliva, sculptor din București. Renovarea a fost făcută sub fostul primar Gheorghe Anghelescu și notarul Al. Niculescu.
Desele schimbări în reformele administrativ-teritoriale au influențat negativ stabilitatea arhivelor la primărie, în domeniul sanitar și al demografiei în general. Este posibil ca în viitor să se facă mai multă lumină în istoria acestei localități.

Inapoi