Trimite unui prieten

Agricultura în trecut

Exportă PDF - Agricultura în trecut Tipăreşte pagina - Agricultura în trecut Trimite unui prieten - Agricultura în trecut

Istoric

Agricultura a rămas și rămâne încă principala ocupație a locuitorilor din comuna Vidra. Se remarcă ca o îndeletnicire străveche pe aceste meleaguri.
Săpăturile arheologice efectuate de Academician Dinu Rosetii (1952-1954) la tumulul din punctul numit Măgura, a scos la iveală vasul antropomorf al "zeiței fertilității" și un cuptor în care au fost găsite boabe de grâu, în mare parte carbonizate.
Pe lângă cultura pământului, locuitorii s-au ocupat și cu creșterea animalelor, în special a bovinelor, a cabalinelor și a oilor. Laptele, carnea și pieile erau valorificate pe diferite piețe iar pe de altă parte pentru satisfacerea nevoilor proprii.
În Evul Mediu, mulți țărani erau dependenți de boieri (serbi) și prea puțini dintre ei erau moșneni. Odată cu apariția și dezvoltarea capitalismului, ei continuă să muncească pe moșii dar în dijmă, ori pe bază de închirieri cu obligații consemnate în actele de învoieli agricole. Unii ajung să-și formeze obștii proprii atât de teren agricol cât și de pădure. Formele de proprietate privată au fost diferite boierească, domnească, moșierească și medieval-capitalistă. Arendașii și-au făcut mai pregnant apariția în a II-a jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

 

Din rândul proprietarilor domnești din zonă, amintim pe Grigore Ghica care stăpânea o apreciabilă suprafață agricolă care se extindea și asupra satului Dobreni. În zona Streini-Dobreni (Vidra) exista și teren împădurit care făcea parte din Codrul Vlăsiei care alterna cu terenuri încă nedesțelenite.
Domnitorul a fost nevoit probabil, în acele timpuri să defrișeze o mare parte din terenul împădurit, să-l desțelenească începând de pe malul drept al râului Sabar. Are loc un proces de populare a moșiei cu oameni aduși din alte părți, de prin părțile de sud-vest ale comunei până către Giurgiu. Sediile de administrație domnești și mai apoi boierești au fost amplasate în locuri diferite: când la Dobreni, Valea Dragului, când la Vidra sau la Sintești. Conacul (palatulpe vremea aceea) de la Dobreni, a fost lăsat moștenire la cele 2 fiice pe care dobrenarii le numeau prințese.
Clădirea se afla pe malul drept al lacului Dobreni la est de podul de piatră aflat peste el. Între cele 2 războaie mondiale, s-a încercat să fie jefuit de către hoți. În preajma celui de-al doilea război mondial localul ajunge o ruină. Astăzi este demolat, dar bazele construcției se mai văd încă.

 

Alți proprietari din rândul moșierilor sunt cei din familia Lascăr Catargiu, Kalinderu, Bălăceanu, Cantacuzino ("Nababul") Zarifopol, Baldovin și Carafoli. Lascăr Catargiu își are conacul la Vidra, lângă calea ferată, exact unde se află școala primară de 4 ani.
Aici se făceau învoielile agricole. Peste drum erau alte locuințe destinate vechililor. Spre Berceni era moșia lui Procopie Dumitrescu, care, prevăzător în privința soartei pe care avea să o aibă în curând, a vândut-o bercenarilor, vidrenilor și altora. Noii proprietari s-au bucurat o scurtă durată. Pământurile vor intra la C.A.P.
Bălăceanu va avea proprietate la Sintești. Un cătun din Sintești îi poartă și azi numele iar biserica este opera ctitorilor Bălăceni. Tot în această zonă, Crețești-Sintești, au mai avut moșii, dupa cum am mai amintit, Cantacuzinii, Zarifopol și Baldovin.

 

Populația, în bună parte, nu avea pământ. Numai cei împroprietăriți de Al. loan Cuza, nu erau strâns legați de boieri ca ceilalți, care se supuneau legii învoielilor agricole, muncind în dijmă și participând fără plată și la alte lucrări. După primul război mondial moșiile se amputează. Alți țărani primesc pământ odată cu aplicarea Legii agrare din 1923. De la moșieri urmează și arendașii. Dintre aceștia au fost identificați cea mai mare parte dintre ei: Corlătescu (la Dobreni), la Vidra Apostolopol și Motonea, iar la Crețești, Catasu Panait și Celac.
În satul Crețești în anul 1897, au fost împroprietărite un număr de 154 de familii cu loturi de câte 5 ha și loc de casă. Odată cu aceasta a luat ființă și Satul Nou (Sbircea), cătunul mărginaș al localitații spre nord-est.

 

La începutul anului 1945, moștenitorii Zarifopoly Baldovin și Carafoli au deținut pâna în pragul colectivizării un număr de 350 ha suprafață ce reprezintă 95% din suprafața agricolă aparținând țăranilor agricoli din toată comuna. Moștenitoarele Catargiu posedau la Vidra în aceeași perioada, 50 ha, iar Luigi Mazzeti tot 50 ha. A urmat colectivizarea forțată.
Apar întovărășirile mai întâi, apoi colectivele (G.A.P.-urile): G.A.P. "Tudor Vladimirescu" la Vidra-1951, G.A.P. "Crețești"-1961, G.A.P. "Sintești"-1961
G.A.P.-urile și-au schimbat numele în C.A.P. în timpul dictaturii ceaușiste (Cooperativele Agricole de Producție).

 

Pentru sprijinirea lucrărilor agricole au fost înființate "Stațiunile de Mecanizare și Tractoare" (S.M.T.-urile) pe centre. Așa a luat ființă S.M.T. Călugăreni care deservea un număr destul de mare din fostul raion Vidra. Dotarea S.M.T.-ului, s-a făcut eșalonat iar sistemul de organizare și denumirile sufereau și ele modificări până în anul 1998. Începând cu anul 1950 au fost făcute noi modificări în deservirea C.A.P.-urilor. Iau ființă Centrele Agroindustriale care deserveau de astă dată un număr mai restrâns de comune. Se caută o ieșire din situațiile anterioare când datorită numărului mare de hectare alocate pentru lucrări, precum și deteriorarea unor mijloace mecanizate, lucrările nu erau făcute în timp optim și nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Așa apare Centrul Agro-Industrial Vidra care va avea și local propriu. În anul 1998, fostele S.M.T., S.M.A. au devenit "Agromecuri" ("Agricultura Mecanizată"), aflate acum cu posibilități destul de restrânse, atât din cauza micului parc mecanizat, a lipsei de dotări noi și de tractoriști bine instruiți.

 

Tot în anul 1998, conform unor măsuri guvernamentale, agricultura este subvenționată de stat cu cupoane pentru lucrări de primăvară și toamnă pe care locuitorii din comună le ridica de la posta locala pe baza titlurilor de proprietate și în raport de suprafața pe care o dețin. Ele acoperă numai în parte cheltuielile privind motorina, efectuarea mai multor lucrări agricole, procurarea de îngrășăminte chimice. Agromecul din localitate nu mai dispune de inventarul de altădată și nici de un număr suficient de tractoriști.

 

Ceilalți locuitori cu terenuri răspândite prin alte locuri nu mai pot beneficia de efectuarea lucrărilor agricole la timp, mai mult riscă să devină pârloage. Mult mai bine ar fi fost ca aceste centre mecanizate să fie dotate din timp cu tractoare noi, piese de schimb suficiente. Sporirea numărului de tractoare, aprovizionarea lor, plus cupoanele ar fi fost mult mai necesare pentru ridicarea la nivel superior a agriculturii , mai ales daca se mai reducea și exportul de tractoare. Individul nu își poate cumpăra  in aceasta perioada nici tractoare, nici tractorașe, nici agregatele lor. Așa se explică faptul că multe terenuri rămân pârloage și că ele nu mai pot fi lucrate cu plugul ca în trecut pentru că tractoare nu sunt și nici caii și boii din trecutul nu prea îndepărtat nu mai sunt decât pe ici pe colo....Animalele au murit în CAP-uri treptat, de foame si de boli. Nu înclinăm să revenim la o agricultură cum a fost în trecut. Totuşi se cuvine să facem o mică retrospectivă, un mic istoric al ei.

 

Până la colectivizare, vidrenii și-au efectuat muncile agricole cu plugul cu brăzdar, grape de fier și de lemn. În 1945 în comună nu erau decât 2 tractoare și 3-4 selectoare de mână, 3 locomobile și tot atâtea batoze de treierat (Tuta Vlad în vîrstă de peste 90 ani în anul 1960). Prăsila se făcea în mare parte manual în paralel cu rarita. Până în anul 1990 sistemul de irigaţie era cel de pe malul Sabarului cu ajutorul cailor care învârteau roțile cu cupe. După această dată încep să-și facă puţuri americane la capul locurilor și folosesc motoarele cu pompe de udat.  Motoarele(în general) de provenienţă germană (firma Deutze) de 2-4 CP ca și pompele erau transportate cu ajutorul căruţelor si camioanelor. Constantin Rosoz, pensionar C.F.R., afirmă în anul 1960, că prin irigațiile practicate aici (și la nivel mondial), 2 cetățeni de origine bulgară Ristea si Bai-Iancu, au plecat din Vărăști si s-au mutat la Vidra(Streini -Dobreni). Aici s-au apucat de grădinărit așa cum o făceau înainte și la Vărăști, instalând pe malul Sabarului roți dotate cu cupe pe care le învârteau catârii și măgarii. După un timp Ristea a plecat. Bai Iancu a rămas în comună până la sfârșitul vieţii. Atraşi de veniturile ce se puteau obţine dintr-o cultură bazată pe irigaţii si prin folosirea îngrăşămintelor naturale, vidrenii au început să o practice din ce în ce pe o scară tot mai largă, mai modernă, mai ştiinţifică. În 1998, locuitorii din satele componente(Vidra-Crețești-Sintești) practicau o agricultură avansată în ceea ce priveşte legumicultura. Au construit sere și solarii, folosesc arăturile la timp si îngrășăminte naturale și chimice, seminţe cu randament superior (bulgăreşti și olandeze), își asigură răsaduri în sere și solarii încălzite, folosesc produse adecvate fito-tehnice pentru combaterea unor dăunători, sisteme de irigaţii proprii. Pentru anii următori investesc, pentru reluarea producţiei, sume importante. Aproape fiecare sătean este un tehnician.

Se preferă seminţe pentru culturi timpurii si extra-timpurii. Nu lipsesc nici culturile legumicole de toamnă: varza, gogoșarul, conopida Este o adevarată concurență în obţinerea legumelor timpurii și în valorificarea lor cât mai rapidă pe pieţele Capitalei și in multe oraşe din împrejurimi. În 1945, irigaţiile făcute cu ajutorul animalelor au dispărut.


În 1930-1932, legumicultura ocupa un loc neînsemnat fata de cultura mare(cerealieră). Spre documentare, prezint câteva date din registrul agricol pentru satul Vidra:

Grâu (kg)

Floarea soarelui (kg)

Pepeni (kg) Porumb (kg)
1000-1200 500-600 6000-8000 1500


Importantă este și consemnarea făcută în această monografie sanitara care se referî la suprafeţele alocate pentru existente in anul 1933. Nu este însă producţia medie la toate culturile.


Numai în această parte a comunei de azi planul de cultura era alcătuit pe 22 indicatori și pe o suprafaţă alocată de 2345 ha (Este vorba de satul Vidra ). În plan sunt incluse și pădurile de salcâmi(liziere) precum și livezile de pomi fructiferi și suprafeţe ocupate de viță-de-vie hibridă.

Nr. Culturile Suprafața cultivată (ha) Producție medie (kg/ha)
1 Grâu de toamnă 319 1300
2 Porumb știuleți 970 2500
3 Orz de primăvară 3 2300
4 Lucernă 70 -
5 Dunghie (mei) 152 -
6 Ceapă 5 -
7 Varză 3 -
8 Pepeni verzi și galbeni 244 -
9 Dovlecei albi 8 -
10 Cânepă 20 -
11 Sfeclă de zahăr 52 -
12 Cicoare 4 -
13 Pășuni (în afară de islaz) 20 -
14 Pomi fructiferi 38 -
15 Viță de vie (hibridă) 42 -
16 Viță nobilă 8 -
17 Păduri de salcâm (liziere) 6 -
18 Pătlăgele roșii (tomate) 50 -
19 Grădini de zarzavat 12 -
20 Pășune (izlaz pentru vite) 245 -
21 Borceag 74 -
22 Rapiță 4 500

 

Spre deosebire de vidreni, crețeștenii și sinteștenii aveau cultivate suprafeţe însemnate cu sorg folosit la confecţionarea măturilor. Sorgul era valorificat în condiţii avantajoase la centrul organizat pentru export și pe piaţa internă aflată în spatele gării C.F.R. din Vidra unde se aflau mari magazii.

 

Între 1930-1933 nu se practica pe raza comunei o legumicultură timpurie sau extratimpurie întrucât nu existau nici sere, nici solarii și nici polietena pentru culturi protejate. Cele circa 5 O ha care se plantau cu tomate erau pentru sezonul vara-toamnaf far a arac(la pamint in cuiburi).


În 1998 nu se mai cultiva cânepă de peste 40 de ani. Nici cicoarea și nici alte specii nu mai sunt acum cum ar fi: dunghie,borceagul, rapița, ricin și chiar sfecla de zahăr. Sporadic se mai cultiva în 1998 mazărea, sfecla furajeră etc. Locul acestora este luat de lucernă. Odată cu apariţia în comună a Institutului de Cercetări Legumicole si Floricole(I.C.L.F.) (intre 1960 și pînă în prezent) se fac 2 sisteme de irigare de amploare întrucât această instituție era considerată ca fiind de "interes republican ". Canalele mari de aducțiune folosesc apa din râul Argeş. Apar motopompe uriaşe si 2 stații de pompare care funcționează cu ajutorul curentului electric.
Primul sistem de irigaţie a costat peste 20 de milioane de lei și se afla pe lunca dintre Sabar si Argeş, preluată de la CAP Vidra. După inundaţia puternică a Argeşului si Sabarului loturile de cercetare ştiinţifica sunt grav afectate( ).Lunca este părăsite de I. C.L. F. și activitatea de cercetare este mutată sus pe terasa, pe un al doilea teren preluat tot de la C.A.P. unde își construieşte un local propriu și un nou sistem de irigaţie. Terenul părăsit din luncă este preluat după retragerea apelor de către "I.C. Fundulea" pentru cultivarea de hibrizi de porumb și floarea soarelui, tot pentru cercetare, în vederea obţinerii de noi soiuri. După 2 ani, terenul este preluat de comuna și de "Combinatul Agro-Alimentar 30 Decembrie (Comaico).Se cultivă orz, porumb, lucernă pentru nevoile combinatului și ale C.A.P.


În 1998 suprafeţele despre care am arătat vor face obiectul împărțirii sătenilor a terenurilor pe care le-au detinut inainte de colectivizarea conform Legii 18 din 1961 si 169 din 1997. Despre aceasta instituție de cercetare (I.C.L.F.), date mai complete, la un capitol special ce va urma. După anul 1995 locuitorii din actuala comună folosesc in cultură atât seminţe produse de I.C.L.F. cât și străine, cum au fost: Bizon 12, Triumf, Pionier, H.14, Marita 15, Marita 25 precum si Unirea (produs de I.C.L.F.).


Vidrenii folosesc și în prezent atât culturile duble cât și cele succesive. 

CULTURI DUBLE: porumb cu cartofi,porumb cu fasole boabe, porumb cu dovleci, roşii cu castraveți
CULTURI SUCCESIVE: ridichi de lună, spanac, gogoșari, ardei de toamnă, castravete, mărar, pătrunjel, salată, conopidă.
-acestea sunt câteva culturi succesive precedate de tomate.


Suprafețe agricole folosite

În anul 1971, comuna Vidra avea o suprafaţă de 3511 ha teren arabil, care reprezenta 99,14% din suprafaţa agricolă, 0,84 % pășuni, fâneţe naturale, vii, fond forestier etc.
În cele 3 C.A.P.-uri existau înscrise 1467 de familii cu 2127 cooperatori apți de muncă. În 1980 forţa de muncă se reduce foarte mult
Numai un procent de 8-10% mai participă la munca în campaniile agricole. Golul in forţa de muncă(cauzat de rezultatele foarte slabe) este suplinit de elevii şcolilor, de ostașii armatei și de salariaţi. Această situație se agravează și mai mult până la revoluţia din 1989.
I.C.L.F. - VIDRA deţinea in 1971 suprafaţa de 839 ha. I. A.S. COPĂCENI deţinea pe teritoriul comunei Vidra 110 ha. În 1974 suprafaţa I.C.L.F., ajunge la 1158ha.
La sfârsitul anului 1974, suprafaţa totală a comunei era de 533Oha din care sectorul de stat deţinea 1268ha iar cel cooperatist  3515ha. Restul suprafeţelor erau date în folosinţa cooperatorilor (situate in grădinile aferente locuinţelor) și câteva ha neproductive. lată suprafeţele folosite de C.A.P.-uri în anul 1974:

1) C.A.P. Vidra - 1055 ha
2) C.A.P. Crețești - 1360 ha
3) C.A.P. Sintești - 1110 ha 

Terenurile deținute de populaţie se cifrau la 547 ha.

Pentru informarea generaţiilor prezente și viitoare, consider că este necesară prezentarea și a unui plan de cultură al C.A.P. Tudor Vladimirescu din Vidra. 

 

În acest fel se pot trage unele concluzii din compararea celor 2 planuri: între cel din 1933 și cel din 1968/1969 al C.A.P. VIDRA:

Nr. Cultura U.M. Suprafața
1 Grâu de toamnă ha 590
2 Orz de toamnă ha 39
3 Porumb boabe ha 530
4 Mazăre ha 38
5 Floarea-soarelui ha 150
6 Sorg ha 10
7 Coreandru ha 20
8 Pepeni ha 10
9 Cartofi timpurii ha 20
10 Roșii timpurii ha 8
11 Roșii de vară ha 4
12 Varză timpurie ha 10
13 Varză de vară ha 1,5
14 Varză de toamnă ha -
15 Fasole păstăi ha 7
16 Furaje în ogor propriu ha 100
17 Furaje irigate ha 6
18

Lucernă (total)

ha 75
19

Lucernă veche

(masă verde)

ha 75
20 din care pt fin ha 40
21 din care pt masă verde ha 35
22 Anuale în ogor propriu ha 25
23 Porumb siloz ha 10
24 Pășune naturale ha 36
25 Porumb de rod ha 8

 

Paradoxal este faptul ce reiese din analiza acestui plan, că deși au fost alocate 327 ha pentru baza furajeră până în 1990, situația zootehnică a devenit catastrofală, animalele murind pe capete. Doar câteva perechi de cai au mai rămas iar ovinele și puținele bovine rămase au fost dirijate către celalte C.A.P. -uri din comună


Până în anul 1990 tractoriştii S.M.A. deserveau in C.A.P.-urile locale nevoile agricole dar parcul de care mai dispunea era mult mai redus. În 1976, S.M.A. Vidra, avea un plan de venituri de 12.000.000.lei si realizase 12.142.000. lei. În aceeaşi perioadă la capitolul "investiţii" se realizase suma de 5251.000.lei din care însă la sfârșitul anului, suma de 396.000. lei a ramas neinvestită pentru anul următor. Se procurasera 15 tractoare, noi, 7 combine C. 12, 15 grape cu colţi reglabili. La 1 ianuarie 1986 avea întreaga zona 221 de slariati din care 5 cu studii superioare, 6 cu studii medii, 30 cu scoli profesionale iar restul cu 7 si 8 clase. De la 1 ianuarie 1986 și până în prezent (11. 04.1998) este director Jigau Nicolae; ca inginer sef Borcan Dumitru. SUPRAFAŢA TOTALĂ AGRICOLĂ A COMUNEI ÎN 1998(01.04.1998) este de 6350ha iar cea ocupată cu solarii în jur de 200ha. Suprafaţa agricolă tinde să se marească după ce vor fi rezolvate unele litigii cu satul Câmpurelu.

 

I. C. L. F. - Vidra (Institutul de Cercetări Legumicole și Floristice)

A luat ființă în 1964, având mai întâi, sediul în localul fostului liceu agricol, local care mai inainte a fost al raionului de partid comunist. Astăzi este destinat spitalului de copii abandonaţi si distrofici. Institutul a avut drept scop crearea de soiuri noi din domeniul legumicultura superioare celor anterioare, precum si asigurarea cu seminţe selecţionate a legumicultorilor din toate țara.
Amplasarea acestei instituții pe teritoriul comunei Vidra, a constituit multă vreme un real sprijin acordat cetățenilor din localitate și din jurul ei prin îndrumările competente în folosirea terenurilor, în algerea soiurilor, în tehnica cultivării și întreținerii și combaterii diferiţilor dăunători.
În anul 1982, Institutul își desfășura activitatea având organele de conducere și unele secţii într-un local modern cu alei mărginite de pomi- fructiferi în valoare de 4.560.000. lei.
La data de 1 ianuarie 1986, I.C.L.F. deţinea o suprafaţa agricolă de 435 ha și încă alte 2 ha. ocupate de sere.
În privinţa organizării a avut și încă mai are până în 1998, 2 sectoare importante: sectorul de producţie și sectorul de cercetare. Astăzi sectorul de cercetare si producţie și-au restrâns domeniile de activitate și numărul de mână de lucru. Este posibil ca în viitor să fie de profilat numai in domeniul cercetării.


Sectorul de producție: Are mai multe servicii:

1. Serviciul Plan-Organizare-Contabilitate-Personal
2. Serviciul Financiar-Contabilitate
3. Biroul A.L.T.
4. Biroul Admiistrativ
5. Trei ferme de producţie si una afiliată, Mogoșoaia(Aceasta se va desprinde)
6. Fitotron
7. Sectorul de chimizare(în 1998 mai există)

8. Sectorul mecanic (in evoluţie la inceput, apoi in serioasa reducere)

9. Sectorul de condiționat semințe(existent la 1.04.1998)

10. Compartimentul hidro-construcții(existent și în 1998)

11. Secţia de miceliu(nu mai există în 1998)

 

Sectorul de cercetare

1. Laborator de genetică și ameliorare(1998)

2. Laborator de producerea seminţelor(1998)

3. Laborator de agro-chimie(1998)

4. Colectivul de cercetare pentru protecția plantelor(1998)

5. Colectivul de elaborare, documentare import-export(în 1998 nu mai există).

 

Gradul de mecanizare

La 1.01.1978. I.C.L.F. avea în dotare un grad al mecanizării destul de apreciabil: 24 tractoare"L.400”, 3 tractoare "U-400", 2 tractoare "V-400", 29 tractoare "U-650”, 3 tractoare "U-651”, 2 tractoare "S-650", 3 tip ”Holder AG-3”, 4 PLUGURI TIP P.D.C., 1 plug reversibil, 5 grape" G.C.R.47", 24 grape ”G.S”, 17grape ”G.D.3,2”, 15 maşini modelat 2,8, 4 nivelatoare N.T.-2,8, 4 TAVALUGURI 3T-2,8, 5 Tăvăluguri, 3 T.N.-4,4, 1 tractor John Diere", 1 "Thielter”, 9 cultivatoare C.L.- 2,8, CULTIVATOARE c.p.p.t.-4, 20 freze legumicole, 3 freze Rohvater, 2 combinatoare G.R.G.S., 7 SEMĂNĂTORI - s.p. 21, 4 semănători S.U. 29, 8 semănători S.P.C. 6, 2 SEMĂNĂTORI SAXOMIA, 8 MAŞINI DE PLANTAT PE RÂNDURI, 2 maşini de plantat bulbi, 4 echipamente erbicidare, 9 maşini de împrastiat gunoi, 7 aparate manuale de stropit, 1 maşina de stropit "John Bean", 6 maşini de stropit M.S.P.U. 900, 8 maşini de stropit M.P.S.P.x 300, 13 motopompe A.P.T.4, 11 combine C1-C3, 2 combine CI2, 6 cositoare C.P.40, 3 maşini de recoltat mazăre, 4 dislocatoare de rădăcinoase, 4 selectoare Petcus, 2 selectoare Universal, 3 uscătoare seminţe, 2 maşini de spălat în sere, / maşina de extras seminţe, 33 remorci de tractor, 8 remorci de cisternă, 6 remorci LP.C. 05, 1 MOTOFREZĂ, 1 MAŞINĂ DE AMESTECAT SEMINŢE, 1 MAŞINA DE RECOLTAT FASOLE m.f.v.2,  2 freze HOLDER, 4 MULŢICARE.
Din 1978 a mai primit noi agregate și maşini până în anii 1985-1987. In perioada de tranziţie 1990-1998, nu mai dispunem de datele necesare privitoare la inventarul actual.

 

Între 1975-1978 când s-a obținut un spor de 1,20 în producţia globală , creşterea valorică a atins un procent de 4,8%.
În 1975, veniturile totale prevăzute în planul economic al I.C.L.F. se cifrau la suma de 81.148.000. lei, din care pentru cercetare se alocau 29.713.000. lei. Cheltuielile aferente venitului prevăzut au fost însă mai mari, datorită calamității provocată de inundaţiile Sabarului si Argeşului, din acelaşi an, 1975.
Din sumele planificate s-a realizat cam 2/3, dupa cum urmează:
1. Venituri totale realizate:61.541.000. lei din care de la cercetare 28.542.000. lei.
2. Cheltuieli aferente venitului total au fost de 66.924.000 lei, din care la cercetare 27.672.000. lei. A reieşit o pierdere de 3.383.000. lei.
Nici planul de investiții nu a fost realizat în 1975. A fost prevăzută suma de 10.783.000. lei și s-a realizat numai 8.029.000lei.
La constructii-montaj, s-a prevăzut în plan 7.255.000.lei și s-a realizat 4.644.000. lei.
În anul 1984, la capitolul venituri totale I.C.L.F., are in plan 119.885.000. lei și o realizare de 135.003.000. lei.
Beneficiul planificat a fost de 3.700.000. lei iar cel realizat de 9.798.000. lei.
La fondurile fixe, dinamica dezvoltăriii este în 1970 de 47.622.000. lei, în 1975 de 70.085.000.lei, în 1985 de 130.000.000.lei.


Noi condiţii create

Pentru buna funcţionare I.C.L.F. dispune de alte mijloace până în anul 1990:
1. o termocentrală în valoare de 2.5 78.000. lei.
2. un castel de apă în valoare de 304.000.lei.
3. un fltotron în valoare de 30.000.000.lei.
4. sere în valoare de 10.031.000.lei.
5. o stație de pompare în valoare de 2.863.000 construită în anul 1980


Pentru salariaţii I.C.L.F. au fost construite 3 blocuri de locuinţe cu 12 apartamente, în valoare de 630.000. lei, revenind pentru fiecare apartament suma de 52.500.lei. Au mai fost date în folosinţă încă 122 de camere de locuit cu o suprafaţă de 1584mp și 1365mp (dependinte), locuinţe care sunt încă în administraţia primăriei locale.
La sfirsitul anului 1985, I.C.L.F. VIDRA avea un număr de 502 salariaţi din care: 139 cu studii superioare, 46 cu studii medii, 3 cu pregătire a scolii generale, 314 muncitori permanenţi.


În activitățile de vârf I.C.L.F. folosește și munca sezonieră recrutată din comuna și din împrejurimi. Cu câțiva ani în urmă, erau duși la muncă cu autocamioane propriii. În prezent sezonierii se prezintă la muncă cu trenul ori cu R.A.T.B.(începând cu anul 1996).
Sezoierii vin din Dobreni, Câmpurelu, Grădiștea, comuna Vlad Țepes. Sunt angajaţi și muncitori permanenţi. Este destul de importantă prezentarea rezultatelor muncii în cercetare în legumicultură si fluoricultură.
Numai în perioada 1981-1985, au fost introduse în producţie 34 de soiuri de hibrizi de legume, 18 soiuri de flori și 2 tulpini de ciuperci comestibile.

 

Din rândurile cercetătorilor cât și din rândul celor din sectorul de producţie prezentam câteva nume:
În activitatea de cercetare: Ing Bunescu Dumitru, Prof.Dr. Andronicescu Dionisie, Dr. Enachescu Georgeta, Oros Victor, Dumitrescu, Mihail, Poli Virgil, Stoian Lucian, Tanasescu Marin.
Din sectorul producţie: Ionescu Mihai -ferma 4, Teodorescu Gheorghe-ferma 7.


Am arătat scurtul istoric al agriculturii din comuna noastră.Mai puţin prezentat sub raport statistic este cel existent în perioada comunistă. Pentru generaţiile de astăzi și cele ce vor urma este important, ca după abandonarea acestei forme colective comuniste să își dea seama de marile ei neajunsuri si să nu se mai repete: nici desfiinţarea proprietății private a terenurilor agricole, nici remunerarea derizorie a muncitorilor (la "Ziua Munca"), nici dirijarea produselor cerealiere și animalelor către stat(cu suplimentări ulterioare) în timp ce producătorii primeau fărâmituri sau de multe ori nimic.


Deși în cercetarea monografică am urmărit evoluţia unor indicatori specifici intre anii 1965-1975-1980, la investiții, valoarea "averii obşteşti", fondul de acumulare, fondul de consum, raportul dintre ele, valoarea zilei de muncă, valorificarea produselor cerealiere, livrări la fondul de stat la grâu, porumb, orz, floarea soarelui, carne si lapte, prezint numai citeva.
Cele mai mari producţii la ha, comunicate organelor tutelare(nu întotdeauna reale) au fost în kg:

 

Fondul de consum în mii lei

C.A.P. 1970 1975 1976 1977 1978 1980
Vidra 804 1203 2069 1438 3550
Crețești 2199 2356 4176 2428

Sintești 1266 1612 2861 2522 2711 2815
TOTAL 4269 5171 9106 6388

 

Raportul dintre fondul de acumulare și cel de consum

C.A.P. 1970 1975 1976 1977 1978 1980
Vidra 0,77 0,60 0,56 0,15 0,24
Crețești 0,34 0,22 0,33 0,17

Sintești 0,20 0,10 0,13 0,55 0,31 0,34


La primărie se află depuse pentru intrarea în drepturi, privind proprietatea asupra pământului, un număr destul de însemnat de cereri, al căror termen de depunere este de 3 aprilie, iar rezolvarea acestora se face de către o comisie specială numită de prefectura.

Inapoi